Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am aruncat două
trei cuvinte acolo
aici e liniște stau
literele zgribulite între
ele până le voi
povesti din nou de
tine
mi-am aruncat trei
patru gânduri în
lume cu hărți
digitale să-mi arate
poziția ta doar
inima pare să
știe să-mi spună
nu vrea
faci eclipsă în
mine mă acoperi
cu depărtarea mi-e
frig cu brațele
îți întâmpin chemarea
calc liniștea în
picioare se sparge
pământul și iese o
groaznică întristare
Aș muri chiar acum doar
Ca să revăd clipele în care
Stăteai lângă mine
La acel colț de drum uitat
De lume în acel ceas
Uitat de timp cu inima
Uitată de tine la care
Nici acum nu te uiți
Dar nici așa nu ar
Fi bine că te-aș
Aștepta și dincolo la
Fel cum te aștept
Aici iar la finalul
Morții aș vrea să fiu
Viu din nou să aștept
Să te tot recunosc
fără oprire
plouă cu
îngeri toți au
chipul tău mi-e
moartea un șuvoi
de cuvinte
mi-e frig și
dor îmi țin
speranțele într-o
cutie de chibrituri
din care aprind câte
o amintire când
mă înec
în brațele tale
imaginare mă încălzesc
în părul tău mă
odihnesc în zâmbetu-ți
îmi imaginez că trăiesc
îmi zboară timpul
din vene nu recunoaște
indicatoare direcții
a intrat sufletul
într-un bar s-a închis
ușa după el
te desenez cu
ochii pe cer și îl
bag în portofel
te iau cu mine
mereu fără să te
mișc ating
sângele bate în
pereți zgârie pe
tavan să te
ajungă
îmi cade ploaia
în glugă în brațe
nu-mi ești tu
doar fugă
cu timpul de mână
Ce ți-aș mai scrie
Fericire cu buzele
Pe frunte
Să-ți legăn inima
Cu versuri și cântece
Pulsatile
Fă din brațele mele
Tot ce vrei
Din suflet ai făcut deja
Nu mi-a plăcut
Dar oricând aș
Repeta
Cu speranța că-ntr-o
Zi vei înțelege
Deranjul din inima mea