Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Astea sunt doar versuri
Pentru mai mult
Trebuie să fii și tu
Să ne riscăm prezentul
Pentru un viitor
Plin de artă
În care să ne rătăcim
Unul în mintea celuilalt
Să facem o autostradă
Între inimile noastre
Un heliport pentru zâmbete
Și parcare pentru îmbrățișări
Să ne împrumutăm săruturi
Cu dobândă
La cel mai avantajos
Depozit de sentimente
Zâmbete depline pe
Pieptul tău nu
Cu carioci străine
Zâmbete sublime în
Palmele tale
Nu mănuși din altă parte
Zâmbete de
Neuitat ca brațele cu
Care te voi ține
Zâmbete de
Calitate jumătate de la
Tine și restul
De la mine
Nu călca iarba din
Sufletul meu pășește
În mâini ți-am pus
Sufletul la
Picioare l-ai lăsat
Descoperit e mirare
Că a supraviețuit
El tot mai
Crede că ai
Să vii la
El mi-e timpul
Dor când plec închisoare
Mereu când mă întorc
respir fumul
singurătății din ceașca
spartă prin care curge
viața un cuier în
care se agață
doar mizeriile care
îmi plutesc prin
suflet sunt o
ființă imposibilă nu
știu cum de mi
se permite să
trăiesc darămite o
persoană minunată
ca tine să
iubesc
Scriu cu ce mi-a
Rămas din mintea
Asta de când ai
Tăcut mi se
Înnoadă venele în
Jurul inimii și calcă
Anapoda neuronii se
Răsucesc între tâmple
Sar cuvintele în
Mâini parcul în
Picioare tristețea se
Lipește pe dinăuntrul
Pielii nu mai
Respiră nimic în
Mine doar o
Moarte atât de
Vie și dureroasă de
Parcă umblu cu
Interiorul pe afară
Coase-mă cu fir
De speranță