Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Te aștept la
Stația Iubirii cu 32
De speranțe să mergem
Pe șine paralele cu
Brațele rebele în
Suflet s-avem stele
Să încălzim iernile
Dar tu preferi alt
Tip de transport și
Circuitul pe care
Merg eu e mort
Tu nu Vrei
Să-mi fii depanatoare
Atunci cine oare…
Nici nu se spărsese bine dimineața, că eram gata de plecare. Băusem cafeaua, îmi dădusem două palme în fața oglinzii cu toată forța de care eram în stare și apoi m-am aplaudat. Ideea pe care urma să o pun în aplicare era genială, nimeni nu s-ar fi putut gândi la așa ceva, cu atât mai puțin prietenii care urmau să ia parte la eveniment. De ce? Pentru că niciunul dintre noi nu își dorește să apară în fotografii, iar ceea ... Citește mai departe!
Dar eu dar cine
Unde și când pe
Sau în pământ sub
Sunt coaste bolnave care
Nu mai știu a
Coase coase
Netăioase vene părăsite de
Orice chip în care
Fantome grase sprijină
Pereți într-o moarte
Perpetuă
Mă arunc în
Distrugere o smulgere
De piele și de idei
Răstignite într-o inimă
Care cântă spre dispariție într-o
Continuă visare de
Negru
Realitatea dispare într-o
Sacoșă cu gunoaie și
Mațe care au rămas
Agățate de un trup
Spânzurat de depresia
Care prin ... Citește mai departe!
Mă
Strigă oasele
Bat cu pietre în
Geamul sufletului spune-i
Odată ce simți chiar
Dacă nu ai nicio
Șansă
Eu încerc să mă
Conformez însă ceva
Mă reține așa s-a
Născut poezia care răsucește
Tancuri în mine
Pe câmpul de luptă eu
Sângerez ea nu
Astupă gaura din
Piept ea nu îmi
Transmite
Dragoste gură la gură
Vreau să iubesc dă-mi
Voie nu mă
Strânge vreau să te
PriVesc oricând să nu fac
Riduri să mă-ncrunt
Primește-mă la tine-n
Lume deschide
Ferestrele larg la fel pune-mi
Pe față zâmbet oglinda în
Care să-ți
Vezi Viitorul nu
Mă-mpunge sufletul
Meu e uscat totuși
Plânge cu mâinile pe
iluzii