Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Tortura e doar ca sa fie
De prim rang in poezie,
Fara ea n-am putea scrie
E facuta fara scop
Pentru a-ti varsa naduful
Pe un poet mort.
Nu mai tortura poetul!
El te-nvata sa gandesti
Si gasesti la el in minte
Ce la altii nu gasesti!
Pune ghilotina-n colt,
Astazi n-o vom folosi,
Ca destul e plina tara
De oameni de cultura morti.
Cand greul te apasa
Si esti gonit de-acasa,
De ce iti mai pasa?
Ia-ti lumea in cap
Si gandurile-n sac,
Evadeaza!
Scapi de polemici,
Frici si piedici,
Urlete, predici
False de altfel.
Care, totusi, ascund
O nedisimulata
Ura de carne,
Rautate netratata.
De ce imi strivesti creierul si il arunci pe jos? Cu ce ti-a gresit? De ce arunci viermi peste el? Oare creierul nu valoreaza mai mult decat un pranz pentru ei? De ce torni otet peste el? Oare nu iti mai ajunge salata? Cum va ajunge creierul meu? Il va ridica cineva de pe jos sau va putrezi in adancul fiintei mele?
Varsa-mi sangele tot
Da-mi-l in clocot
Bate-l in clopot
Nu-l merit, socot.
Jupoaie-mi carnea toata
Trage-o prin apa fiarta
Intinde-o si o leaga
Apoi las-o sa cada.
Ia-mi oasele toate
Rupte la capete
Fa-le sa capete
Nuante rosiatice.
Scoate-mi sufletul
Asa cum stii tu
Picteaza infinitul
Si-apoi da-mi sfarsitul.
Se pare că un mare număr de morţi a fost cuprins zilele acestea de o poftă de viaţă, umplând tot mai multe publicaţii (online sau pe hârtie) şi emisiuni tv.
Cei vii, neavând ce face, s-au mulţumit să umple magazinele de haine/bijuterii sau, în funcţie de buget, supermarket-urile şi barurile din colţurile străzilor.