Călătorind… cu sufletul

Cele mai multe imagini le port în suflet. Nici nu știu exact când am început să fotografiez mai des, dar, cel mai probabil, pot asocia asta cu începutul depresiei, care este tot mai prezentă în viața mea. Nu obișnuiesc să călătoresc prea departe, așa că primele poze au fost captate în parcurile din orașul meu, Călărași, și au fost însoțite de fiecare dată de câteva versuri. Am început să surprind, la început fără să îmi dau seama, tot mai multe ... Citește mai departe!

Herăstrău

Am mai pătat un parc
Cu vers din timp pătrat
Cu mintea-n dor uitat
Parazitând un suflet paralizat

Dacă par agitat
E fiindcă sunt demodat
Mă-ndrăgostesc de alei
Și de cum bate soarele pe cerceii tăi

Dar aici băncile-s reci de fier
Niște barăci pe poteci unde sper
C-o să vii să dezlegăm un mister
Într-o zi să-ngropăm un blestem

Al meu acela de a rătăci
Când nu urci în nacela iubirii
Iar eu să m-arunc n-am suficiente ferestre zău... Citește mai departe!

Pe gât

Te întrerup doar pentru-atât: să-ți spun ce ți-aș pune la gât. Cu o mână tremurândă de la țigări și cafea ți-aș așeza cu grijă o clipă. O secundă pe care s-o folosești cum vrei tu, fără să conteze de unde a venit și unde se duce. Un moment care să te pună pe gânduri, să te-așeze lângă mine în rânduri. Cu cealaltă mână, ceva mai calmă, ți-aș pune pe umeri sufletul direct din palmă. Să te-ncălzească, vezi?, vremea e încă ... Citește mai departe!

la ce

La ce-mi trebuie geografie
Când cu buzele pot descoperi
Noi forme de relief pe corpul tău

La ce-mi trebuie matematică
Dacă iubirea mea e integrală
Și lângă tine pot cunoaște infinitul

La ce-mi trebuie sociologie
Dacă suntem doar noi
Și ne chestionăm doar cu privirea

La ce-mi mai trebuie poezie
Când tu ești mult mai mult de-atât
Și nu mai pot să te scriu

Nu-mi mai trebuie moarte când tu ești viața
Am nevoie de viață ca să fiu viu