Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
încă bătrân
dar nu neputincios
îmi latră cravatele de gât
de se ţin hingherii după mine
dorm pe un pat de visuri
neîmplinite
urechile îmi erodează tavanul
sunt acuzat că demolez fără autorizaţie
tot ce mi-a rămas
sunt pantalonii mei de dormit
albi cu bulinuţe bleu
şi foarte largi
bastonul l-am pus demult pe foc
ca să fac loc pentru blândeţe
însă pensia mă muşcă
iar eu îi dau să bea oţet
citesc în boabe de cafea
măcinate
şi fierte la foc mic
cu o linguriţă de zahăr
ele îmi spun
că voi avea o zi bună
plină de energie
cu gânduri albe
ca porţelanul ceştii
Bună dimineaţa!
Am si uitat ce voiam sa scriu. Ma uit la un reportaj cu masini puternice. Ma ataca cu poduri. Dau televizorul pe ‘mute’ si incerc sa gandesc, macar putin. Ma gandesc la bicla mea. Ma asteapta de vreo doi ani s-o repar si s-o scot la drum. Sudoarea ce-mi pica de pe frunte imi uda literele. ‘Nu va bucurati, asta nu e ploaie!’ Poti scapa doar cu fuga de pe aripile acestei gaze. Sting stinciorbul si ma apuc sa motofluiesc.
ies de pe Dunărea ud fleaşcă
după ce Borcea mi s-a părut un fleac
intru pe Belşugului
mă plimb prin Bucureşti fără să părăsesc provincia
mă lupt cu Pandurii
ca să ies la Victoriei
deşi ele nu se întâlnesc niciodată
îi fac paşi Cornişei
apoi stau două minute pe bancă
iar când ajung la capătul Griviţei
mă simt ca pe 1 Decembrie
Republicii se înfundă cu Nicolae Titulescu
după ce trec de zgomotul Locomotivei
ajung să mă odihnesc la umbra ... Citește mai departe!
cu zâmbet pe faţă
ţi-am compus o romanţă
la umbra unui stejar îndrăgostit
vântul mângâie corzile chitarei
inspiraţia vine din răcoare
cât timp există speranţă
visele devin aievea
şi nu-i de vină febra
dacă sufleteşte nu ţi-e foame
mai lipseşti doar tu
s-acompaniezi cu zâmbetul
şi gata piesa