Aş vrea să te-arunc în pădure
şi să-mi cânţi
desculţul zilelor şi nopţilor
urcuşul soarelui spre stele
secerişul ideilor
şi bogata recoltă de vorbe libere
te vreau la fiecare ceaşcă de cafea
şi la fiecare strănut
zâmbind
Categorie: unpoetpierdut
Drumul vieţii e pavat cu rahaturi
Mă uit pe pereţii mei din minte
şurubelniţe cu dinţi fac şniţele
dar brânza e mucegăită şi doare
portofelul dansează stângaci în sânge
a fost fiert în suc propriu
limbile de foc ale ceasului
bat la fund umbrele zilelor
cavalerii ce scot minciuna „la produs”
şi supun adevărul la stranii perversiuni
îşi câştigă ziua de mâine
jucând poker cu diavolul
şi împrumutând de la acesta
când nu mai au jetoane
Pierdere de timp
De nu îţi place ce am scris
acoperă-ţi urechile
căci arta mea
e maniacă
atacă la creier
şi induce stări
de normalitate
De nu îţi place ce auzi
acoperă-ţi ochii
căci arta mea
atacă la creier
şi lasă daună
totală
îţi garantez
De nu îţi place ce vezi
astupă-ţi gura
oricum
nu slobozeşti pe-acolo
decât rahaturi
de care eu
n-am chef
Univers futut în cur
Scriu la întuneric
cu mofturile unei domnişoare
dezvelesc idei mocirlite
în sânge de menstruaţie
Aşa s-a născut prostia!
Tatăl ei e oricare altul
orice aviator sau tăietor
de salarii
orice om cu coji de seminţe pe dinţi
care râgâie uitându-se la „Românii au talent”
orice absolvent de studii superioare
sătul de ouă şi cartofi prăjiţi
orice bucureştean căcăcios
sau călărăşean lepros
suntem toţi martorii
deflorării premature a universalităţii
Născuţi în întuneric
Adulmec vântul saturat de idei
preconcepute
idei greşite
în jurul cărora se învârte lumea
la manivelă
privesc deşeuri umane
născute din plăcere carnală
nu din dragoste
primesc amintiri din viitor
cele din trecut nu mai au valoare
soarele răsare în fiecare zi printre artiştii mizeriei
doar ei ştiu să facă bici din viaţa asta de căcat
iar când acesta îi plezneşte
şi-au atins scopul
restul se ascund prin scorburi
unde nu pătrunde lumina
unii se obişnuiesc
iar pentru ceilalţi viaţa ... Citește mai departe!