Refugiu

e ceasul
care stă
şi face o grămadă de lucruri
să te bucuri
în inexistenţa ta
socială

e vraja
care roade
timpul
şi aura lui
de atotbiruitor
mistic

e prima
dată când
urletul societăţii
se acoperă
cu fulgii
disperării

e speranţa
care împinge
timpul la vale
într-o melodie
bisericească
cu ecou

e totul…
dar e transparent
din fericire
picurăm cu toţii
malformaţi
de viaţă
în eter

Vindecare

În timp ce mă închid ca ochii
în semiluna viselor ce zboară
mi se deschid porcii
şi-o aţă prea uşoară

am alergat pe şarpe
cu cărămida-n leagăn
şi aproape de moarte
cânt la ţeapă

ţapăn ca o stâncă
privesc un roi de noi
vechi ce încearcă
să facă perechi de noroi

cu mintea-ncetinită
cu spirit de repriză
mi-e apa încâlcită
în firidă

cu scop de-a-mi face viaţă
hoţesc vreo două ceasuri
le vând pe blânda gheaţă
ce face valsuri

acum ... Citește mai departe!

Ziua tradiţiilor vechi

Stau cu foaia-n faţă frecând gânduri în focar
Folosesc cu grijă rima fragmentând un disc focal
Mă feresc să fac fantome fiindcă nu e treaba mea
Şi ficatul fără urme nu-i chiar o idee rea.

Recepţionez frecvenţe stranii ridiculizând fotonii
Stau ca stânca pe perete şi
retapiţez fotolii
Ştiu c-aproape aţi ghicit rima mea ingenioasă
De mai sus şi nu sunt sigur dacă o să îmi mai iasă.

Aşa că rezemaţi-vă de idei bătute-n cuie
Şi-o să vă iasă din ... Citește mai departe!

Ţara la viaţă

frunzelor nu le mai cad copacii
şi cozile se-nvârt în jurul câinilor
via e natură
şi vinul ne bea
şi lanul ne seceră
capul ne trece prin idei
joaca scoate sunete de copii
se-mpământează a ploaie
din nori cresc fire lungi de lucernă
şi cântul greiereşte
pământul trosneşte rostogolindu-se pe căruţe
şi aruncă raze călduroase spre soare
tacerea e omul
când visul copilăreşte
pe câmpia plină de coline
povestea ne spune un narator vesel
fericit când vede iarba cum sare... Citește mai departe!