Adulmec vântul saturat de idei
preconcepute
idei greşite
în jurul cărora se învârte lumea
la manivelă
privesc deşeuri umane
născute din plăcere carnală
nu din dragoste
primesc amintiri din viitor
cele din trecut nu mai au valoare
soarele răsare în fiecare zi printre artiştii mizeriei
doar ei ştiu să facă bici din viaţa asta de căcat
iar când acesta îi plezneşte
şi-au atins scopul
restul se ascund prin scorburi
unde nu pătrunde lumina
unii se obişnuiesc
iar pentru ceilalţi viaţa ... Citește mai departe!
Categorie: unpoetpierdut
Cultură
e vremea mărunţişului
când toţi ne vărsăm buzunarele
într-un exces de debit financiar
spre brazdele neproductive
lăsându-ne atacaţi de dăunători
în loc să creştem înalţi
ne
lungim la pământ
în aşteptarea ploii
pe care trebuie să ne-o facem
singuri
Alt mit
Paloarea cuvintelor
capătă nuanţe gotice
ajungând să se înţeleagă ca liliecii
oarbe
fără hartă
aşteaptă Cutremurul Final să le elibereze din peşteră
Emoţii
Când simt o emoţie puternică
Îi dau o palmă-n cap, că e nemernică
Această acţiune mă determină
S-aprind un bec în cap, să fac lumină.
Sentimentul de iubire mă termină
Raţiunea cade şi leşină
Iubirea e agilă şi abilă
Să lovească-n cord fără de milă.
E o chestie foarte subtilă
E făcută din material subţire
Ţi se bagă pe sub piele şi îţi cere
Să dai şi tu ceva de vrei plăcere.
Nu mă refer la bani şi plăcere carnală... Citește mai departe!
Pe timp de ploaie
unde a plecat umbra ta?
se va mai întoarce?
îmi va mai acoperi vreodată trupul?
am să-i mai simt gustul?
îţi mai aminteşti când umbra ta se speria de vânt
şi eu îi spuneam că de ploaie ar trebui să-i fie frică…
acum n-o mai văd de nori.