Lasa-ma

Lasa-ma sa-ti cant cantece dulci
Sa te infasor in sunete de briza
Sa te arunc pe cerul senin
Sa vii inapoi ca o ploaie lina

Lasa-ma sa te imbratisez
Ca soarele in miez de vara
Si sa te linistesc
Ca somnul dup-o zi normala

Lasa-ma sa iti soptesc mereu
Lucruri obisnuite, fara importanta
Lasa-ma sa te surprind
In fiecare dimineata!

Timpul curge din cafea

Eu îmi beau cafeaua din palmă
nu folosesc ceşti
fiindcă sunt făcute din praful pe care călcăm
şi din lichidul care ne hidratează
forţate la un loc de ceea ce ne dă căldură

Eu beau cafeaua doar din ceaşcă
cu palmele lucrez pământul pe care stau
tot cu ele îmi arunc apă pe faţă dimineaţa
apoi le întind spre soare să se usuce

Eu nu beau cafea…

În căutarea hoţilor de normalitate

Timpul roade cu dinţi de drujbă zilele ce trec ca norii pe cer. Este deja primăvară şi va mai fi până vom uita de ea. Oamenii au uitat să numere zâmbete, acum socotesc bani sau secunde. Bucuriile s-au ascuns în traiste prăfuite prin case părinteşti. Singurele amintiri ce ne depărtează de monotonia oraşului sunt o marcă de lactate cu sloganul ‘prea ca la ţară’ şi un porc albastru obsedat de ficat. Trăim într-o lume în care socializăm cu nişte pătrate ... Citește mai departe!