Cine m-a aruncat pe-acest pământ?
Şi mi-a dat drumul la mână
Să mă pierd printre deşertăciuni.
Cine m-a lăsat la mila oamenilor?
Naturii i-aş fi făcut faţă,
Animalele nu pot blestema!
Cine m-a împins aici?
Printre mărăcini care nu provoacă durere
ci sete…
Sete de răzbunare!
Categorie: unpoetpierdut
Cu „nu” în braţe
Nu ştiu ce să scriu,
nu ştiu ce să citesc
nu ştiu ce-am să visez
nu ştiu ce-am să păţesc
nu ştiu cine sunt
şi nici unde mă duc
L-am luat pe „nu” în braţe
şi-l plimb, şi-l legăn, şi îl uit…
Atunci cand lemnul prinde aripi
Cand e luni dimineata
lemnul prinde aripi cam pana la pranz
apoi curg rauri de cafea
pe tricouri transpirate de nevoi refulate
sangele fierbe in ibric
fumul de tigare se transforma
intr-o noua forma de odihna
E luni
si venele pulseaza ca un mecanism elvetian
ochii le urmaresc
prin tunele
se rup clavicule pe skate-board
Ne luam picioarele in buzunar
si zburam cu lemnul…
Iubire, …
Despică-mi simţurile!
Atârnă-le prin garduri!
Perforează-mi gândurile
şi abandonează-le!
Aruncă-mi dorinţele în aer
şi rătăceşte-le prin lume!
Ucide-mi visele,
lasă-le să putrezească!
Dar nu maltrata sentimentele
ca să nu le apară spini!
Cliseu sentimental
In paharul meu de vin vad chipul tau
iar fumul ce iese din tigare ia forma soaptelor tale
ai atingeri calde ca soarele de vara
ma pierd in vocea ta ca in propriile perne
ochii tai ca…mneah, devine prea cliseic…