Asalt sentimental

Mă încarc cu sentimente
Ş trag, dar nu la întâmplare
Căci atins de dezolare
Pe inimă îmi apar pete.

Deşi este-a doua oară
Când vreau să arăt ce simt
Mă îmbăt cu apă chioară
Se vede clar că mă mint

Ea este deja pierdută,
Eu alerg prin paşi uitaţi
Să mai caut o crenguţă
A ciulinilor rămaşi

Din mâna ce se-mpotriveşte
A mă căuta-n iubire
Şi încordarea îmi creşte
Ducându-mă-n obsesie

A mai fost cândva aşa
A trecut, un timp ... Citește mai departe!

Au fugit cu banii noştri

Ţigările, cafelele, şcolile, amenzile, caietele, pixurile, hainele, încălţămintea, datoriile, hoţii, actele, şosetele, abonamentele, impozitele, facultăţile, mâncarea, telefoanele, televizoarele, computer-ele, dulciurile, medicamentele, asigurările, reparaţiile, DVD-urile, sistemele audio, florile, chibriturile, gunoiul, grădiniţele, cumpărăturile, utilităţile, băncile, gadget-urile, transportul în comun, becurile, dulapurile, paturile, pernele, jucăriile, cadourile, berile, calendarele, creioanele,

Cimitir sentimental

Car în spate sentimente
Cu puternice bătăi,
Ale inimii văpăi
Cu speranţe permanente.

Am iluzii vehemente
Cum că tu m-ai evita;
Învaţă-mă a levita
Cu trăiri după ureche.

Oare dragostea există?
Mă macină, dar nu răspund.
Vreau în tine să m-ascund
Şi dincolo de eclipsă.

Din inimă duc de tine lipsă,
Ai plecat fără să vii
Şi-acum mă mănâncă morţii,
C-ai lăsat uşa deschisă.

Stoarce-mi capul de idei
Într-o amforă grecească.
Viaţa n-o să-mi reuşească
Dacă-n vise nu mă vrei.... Citește mai departe!

Vama visurilor mele

Te-am văzut şi azi, frumoasă
Cum eşti tu în orice zi.
Mor de nerăbdare, spune-mi:
Vrei să împărţim o viaţă?

Te întreb, dar nu te-aud,
Un ecou ce mă dărâmă,
Tu eşti zâna mea cea bună
Iar eu mă transform în lup.

Înfometat de dragoste
Îţi citesc dorul în priviri.
Să nu trăim din amintiri,
Să dăm frâu liber la iubire.

Căci cu orice-nchipuire
Ce-mi trezeşte-n suflet teama,
Am ajuns la suflet, vama
Îmi cere despăgubire.
SEP-2011

Gânduri ucigaşe

Am încercat mereu s-aşez
Găndurile-n ordine
Ca-ntr-o cameră…
Dar camera e pe pământ
Se zdruncină
Şi singurul ce suferă
Este acoperişul
Luat de vânt
Spălat de ploi
În curând voi rămâne
Cu capul gol
Nu vreau ca asta să se-ntâmple
Mă urc pe casă
Şi o acopăr
Cu ţiglă metalică
Să nu mai intre niciun strop
De stres
Sau supărare
Montaj uşor
Căci lenea mea e mare
Design modern
Să nu ştie nimeni
Ce este în interior
Durată de viaţă... Citește mai departe!