Borne kilometrice

Sunt la mila vantului
Cum bate el asa merg
Printre copaci si insecte
Printre blocuri si oameni

Sunt la mila soarelui
Merg pe unde-mi lumineaza
Pe pamantul ce ne cheama
Pe trotuarul gri si mort

Sunt la mila apei
Ea imi da putere
Sa iert si oameni
Si sa ma cert cu pietre

Sunt la mila solului
Daca el s-ar crapa
Eu as cadea
Si-as disparea

Am trecut prin multe locuri
Putine bune, multe rele
Pana am trecut
De mila ... Citește mai departe!

Certitudini

Privesc cerul instelat
Sa stea l-am setat
Fix deasupra mea
Sa-mi lumineze fata
Cu idei morbide
Scoase din cripte
Cu deceptii aruncate
Si minciuni fabricate
Nu inteleg ce traiesc
La modul grotesc
As vrea sa ma trezesc
Cert e ca nu dorm
Ci sunt un om
Care si-a gresit calea
Si nu cunoaste rezolvarea
Problemelor in care
E bagat. Pe cale
Sa realizeze un vis
Supus unui compromis
Ce il fac multi
Eviti sa uiti
Si devine totul greu
Cand ... Citește mai departe!

Decor (Stories about life)

I
Tropical zbucium de sânge
Îmi aprinzi cu ochi mărunţi
Niciodată nu-i închide!
Şi sper ca să nu mă uiţi…

Trăgeam de întrebări în minte
Poate-or să-mi ofere calea
Către zâmbet, către tine
Să-mi dispară consolarea

Peisajului hidos
Ce-l croiesc la primă mână
Nu vreau să fiu mai prejos
În spaţiul întunecos

Din inimă ce-o să rămână.

II
Glasul tău îmi strigă tare
Către mintea-ndrăgostită
Să-mi iau inima-n purtare
C-a stat prea mult amorţită

Adevărat e că dormea
Trezită e ... Citește mai departe!

Car cu iluzii

Transpun maladii în versuri
Spune-un suflet prea grăbit
Şi sătul de-atâtea greţuri
Vrea să fie iar iubit.

Metamorfozez oceane
Paralele cu gândirea,
Astea-s tot versuri banale
Ce îmi evocă iubirea.

Sfinxul trist caută-n zări
Cărări ca să coboare-n mine,
Simţind jugul greu pe nări
Primind viaţă prin asprime.

Să nu mă pierzi din vedere,
Belşugat car cu iluzii
Ce-aduci în inimi belele
Şi-n minte creezi confuzii!

Picături

Mi-ai aruncat sufletul într-o gaură neagră
Ce nici filozofii nu pot s-o înţeleagă…
Pentru ceilalţi e nebunie pură
Când mie din suflet mi se fură…

Neînţeles am fost dintotdeauna,
Stăteam şi meditam la ce-i greşit
În mine. Acum îmi este totuna
Dacă-s vesel sau nefericit

În aparenţă. Căci esenţa mea
S-a scurs şi încă pică
Până la o greşeală mică
Ce o va termina.