Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
geografia ta
ridică semne de întrebare
girând spaime sufletești
atunci când zâmbești
nu contează care-i ora
apucă-mi inima de toarte
(în brațele-ți să mă-nvelești)
timpul se varsă-ntre doi
(să-l prindem să-l canalizăm)
e minunat când îmi vorbești
(despre tine)
(dar cum ar fi și despre noi?)
iureșul ăsta de speranțe
bulucite într-o minte
e o viață dup-o moarte
(ce nu vreau să-mi amintesc)
săgetând priviri retarde
ce le port când te visez
(8 MAR 2017)
Nu mai purta tăcerea
Las-o să îți alunece pe coapse
Poartă versul pe brațe
Pictat măzgălit tatuat
Poartă-mi scrisul pe gambe
Și dorul pe spate
Și în spatele urechii pune de la mine șoapte
Îți stă mai bine
Cu un colier de zâmbete
Și o pălărie de inspirație
Nu uita să le asortezi
Surâsul tău de mătase
Nu mai purta tăcerea
Pe umeri dacă-ți e frig
Sunt gata să-ți pun o voce
pe terasă lasă-n plasă tristețea
s-o mănânce câinii vagabonzi
ia de pe plajă o vrajă o transă
ascunde-mi-o-n suflet
ia timp de pe ceas și timbrul din glas
să ne închidem într-o scrisoare
și când ne-om trezi într-o zi iar copii
să ne îmbrățișăm o amintire de la mare
așa mi-ai spus când mi-ai dus sufletul acolo sus
și eu te-am crezut
dar acum sunt iar jos cu suflet osos ce trage spre cosmos
totuși încă te cred
vers peste vers și gând în gând
mă bucur să te mai cunosc din când în când
pe vreme cu ploaie și vânt
sărută-mă blând
sunt eu nimicul
n-am ce s-arăt nici ce s-ascund
eu suflet putrezitul
sărută-mă blând
tăcere-n tăcere
cu vorbele-n palme
cu picioarele-n mare
când distanța se dărâmă
sărută-mă furtună
Părul tău are gust de mare
Și râsul tău e un răsărit în asfințit
Pescăruși ne dau târcoale
Avem și noi le-am spus zâmbind
Miroși a început de vară
Iar vocea e o briză ce-o aștept
Când ies albinele afară
Le iau și ți le pun broșe în piept
Te-aud ca pe propriul meu sânge
Străbătându-mă din nord în sud
Când brațul tău pe suflet îmi ajunge
Nu-mi doresc mai mult de-atât