Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
M-am parcat în parc și parcă
Vrea pământul să se-ntoarcă
Să-mi acopere suflarea
Să-mi sporească întristarea
Tu ai știut te-ai ferit
Deasupra ai nimerit
Și mă calci dur în picioare
Nu îți pasă că mă doare
Sper din rimele-astea proaste
(doar atât mai pot să fiu)
Îmi vei înțelege moartea
Sapi pământul fă-mă viu
Ai fost tu
Sau eu greșesc
Știu clar
Că înnebunesc
Așteptându-te
De parcă
Chiar ai vrea să vii
Încearcă
Să te pui în locul meu
Om zdrobit
Ce-nsemn nimic
Înecat în agonie
Știi că sunt
Fără sărut
Zâmbește-mi suflare vie
Să creăm un început
am plecat devreme
am ajuns târziu
mi-ai fost pix și foaie
moarte cât sunt viu
aș fi vrut să-ți fiu umbră
știu că nu te temi
de întuneric totuși
sub soare nu mă chemi
te-am chemat cu rimă
apoi te-am chemat fără
ți-am fost și victimă
tu nu mi-ai fost sonoră
acum în prag de moarte
cu sufletul pustiu
te-aștept în a mea carte
să mă refaci viu
Cuvinte pierdute
Buze cusute
Umbre cunoscute
Tu nu te
Arăți
De după colț
Sau alte părți
Ești doar în cărți
Pe care am să le scriu
În următoarea noapte
Fără somn
Fără tine
Când se termină pixul
Și te citez din memorie
Mă distruge visul
De viață iluzorie
Dar fie
Că vrei sau
Nu din tine
Fac istorie
Ceva ciudat
Nestudiat
Neînțeles și ignorat
Este sufletul meu azi
Am atâtea întrebări
Și nu știu cum să le împart
Că-i depresie tristețe
Sau dragoste zău
Nu știu
Doar că te caut
Să-ți explic
Ceea ce cred c-am greșit
Sau pur și simplu asta
merit