în urechile noastre

obsesii noi pleacă
obsesii vechi revin
amintiri mă îneacă
mă-mbată ca un vin

și scriu rime proaste
cum știi că doar eu
în urechile noastre
arunc din voleu

nici tu nu guști versuri
expiră pe raft
zici că nu te uiți la prețuri
dar pui etichete pe cap

mi-am făcut o cochilie
pictată-n graffiti
n-am vrut să-ți fiu ostil ție
că nu suporți răniții

a dracu obsesie
ce-mi tot lovești capul
sunt un prost c-o pretenție
să nu mor acu’

înțelege moartea

M-am parcat în parc și parcă
Vrea pământul să se-ntoarcă
Să-mi acopere suflarea
Să-mi sporească întristarea

Tu ai știut te-ai ferit
Deasupra ai nimerit
Și mă calci dur în picioare
Nu îți pasă că mă doare

Sper din rimele-astea proaste
(doar atât mai pot să fiu)
Îmi vei înțelege moartea
Sapi pământul fă-mă viu