Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
m-am trezit
cu fața de duminică
cu mintea împrăștiată pe
podea
hainele de stradă fug de
mine în stradă
încălțămintea mă ia la
palme
inima mă face munte
Retezat
când să ies pe ușa din
mine în cuier
m-așteaptă un înlocuitor
de suflet
sfâșiat al meu
la tine e plecat
Din asta-s compus
Un vers două la apus
O strângere de cord la prânz
O durere de cap seara
Lacrimi cât să-mi astâmpere puțin depărtarea
Iar în loc de somn ușor
Tu-mpingi spre mine numai dor
cine
tu
răspunzi la toate întrebările
cine
tu
faci să dispară întristările
cine
eu
nu sunt în stare
cine
eu
din depărtare
aștept să vină
cine
tu!
Poezii de dragoste
La sfârșit de mai pe care
Să le descifrăm amândoi
Cuvinte surde și șchioape
Care nu știu să-ți
Sară în ochi
Atrii și ventricule
Și alte particule
Din mine
Ode și chemări
Și lăcrimări
Cred prea puține
Și-am să-ți mai scriu
Cât sunt nebun de tine
Adică fără oprire
Te-aș săruta direct pe ochi
Pe amândoi
Simultan și separat
Ți-aș înveli bărbia-n buze-mi
Din când în când
Sau neîncetat
C-o mână îți de(s )scriu pe spate
Amitiri din viitor
Cu degetele răsfirate
Pe sâni îți aplic săruturi
Ca niște comprese
Multe dese apăsate
Iar când ne îmbrățișăm
Cine vede o să creadă
…
Că ne rugăm de sănătate 🙂