Voce oarbă

ce ușor e să scrii cu ochii închiși

să nu îți pese

să nu te vadă nimeni

să nu-ți cunoască nebunia din spatele pleoapelor

ideile din spatele nasului

alea cu care cândva uimeai întreaga audiență

acum doar reciți din spatele cortinei

sperând că cineva va avea curiozitatea

să afle cine e după

un orb al lumii

care nu înțelege

și nu vrea

Tu, cine, eu, de ce?

Tu:
Vraja rupta din visare
Ceara fara lumanare
Liniste apasatoare
Iarna infioratoare.
Cine:
Nimeni, din cat cunosc,
Nu a coborat mai jos
Oricine uita de fire
Poate lua raiu-n primire.
Eu:
Acelasi om naiv, credul
Ce m-acopar cu obscur
De aflare nesatul
Si la suflet imatur.
De ce?
Ca sa poti citi acum
O scrisoare pierduta
Sau sa asculti cum
Gandul se muta.
28-OCT-2012

Oare cine-i?

Sute de-ntrebări mi-apar în minte:
Oare sufletele noatre sunt potrivite?
Nu mai vreau să greșesc în dragoste
Și voi mai aștepta multe minute

Ca să văd dacă se leagă ceva
Sau mă minte iar imaginația.
Poate apropierea asta-i o depărtare
Ce-mi lasă multe alte semne de-ntrebare.

Voi aștepta să văd ce se întâmplă
Ca să nu mă-ncurc în sentimente,
Căci, realmente,
În dragoste nu-i loc de derută.