Pe câmpuri trăiri

sunt doar un robot de luptă
cu șenile ce pot trece peste orice
ca praful peste o grădină
mereu îmi ating țintele oricât
de îndepărtate ar fi și oricăt
ar trebui să aștept
nu am arme de atac
chiar dacă uneori îmi doresc
mă pot apăra
deși în multe timpuri nu vreau
sunt defect

vreau
pe câmpuri trăiri
dar nu în fugă
ci la umbră
în mijlocul bogățiilor sufletești
pe care tabla
nu ar trebui să le simtă
la mare ... Citește mai departe!

180 de secunde de ce vrei tu

poți să deschizi radioul pădurii
din centrul orașului
să tragi cu ochiul la vecini
să răsfoiești un capitol din noua ta viață
cu foi neatinse
să clipești de câte ori vrei tu
pentru că soarele ăsta bucuros
a dat buzna în casă
poți să mănânci o prăjitură
din zâmbetul unui copil
sau să îl lași pe acesta
să facă din tine o pernă comodă

scrie-ți gândurile într-o tavă
și pune-o la cuptor
miroase a primăvară
să caut rețeta pe internet... Citește mai departe!

Primul scâncet al evoluției

astăzi nu mai învățăm să numărăm
mai avansăm și noi cu o lecție
mai umplem o tablă de noi
prin suprapunere cu cretă

desfacem degetele în care țineam abace
și luăm ceva mai modern
îl lăsăm să cânte și să alerge după fluturi
prinși cu sfori de nori

a trecut vremea când alergam animale cu bețe
acum le ținem lângă noi cu cârpe
mâinile noastre poartă semnele luptei cu străbunii lor
chiar de suntem prieteni cu nepoții

nu mai construim ... Citește mai departe!

Strada Sufletului, numărul 8 întors

5996285499231-laminalt-padlo-woodstep-prestige-8mm-v-plus-83002-rimini-koris-enterior-01

hai să bem un pahar de vin
roșu ca zâmbetele dimineții
să ne adie fericirea prin păr
zgomot de fundal să fie timpul care
se sacrifică pentru bucuria noastră

a trecut pe aici mai devreme
Diego
să pună niște lucruri la punct și virgulă
să facă punți
din parchet laminat
să ne gâdile sub tălpi cu
fulgi de râsete

știu că vom vărsa
oceane de priviri șoptite
și vom avea
nevoie de un
parchet rezistent la apă
și vom privi ... Citește mai departe!

Să nu întârziem la nuntă!

nuntă

mi-a răsărit o stea pe umăr
a început să îmi șoptească ceva despre atitudine
eu zâmbeam mai puternic decât toți sorii de pe scaune
în timp ce îmi aranjam papionul
pocnind din degete până la culoarea potrivită
sacoul verde de măslin
era adus de porumbei ce purtau armuri
cântau florile din grădină
acompaniate de copaci ce au băut prea mult vin
lilieci în frac
ascundeau ceva la spate
buchete de ceapă se rezemau relaxate la intrare
păzeau evenimentul de gurile ... Citește mai departe!