Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
coase-mi depresia de piele
hartă către morțile mele
adu-mi lava jilava
ultimul duș ce curăță viața
pune-mi pe pâine cenușă
și-aruncă-mi un dor pe sub ușă
să plâng în străchini de fier
să rup să îndoi și să zbier
pune-mi în palme fier înroșit
pe care cu sufletul l-am topit
dă-mi otravă nu hrană
dă-mi o găleată n-o cană
dă-mi ceva să uit cum te cheamă
și să nu-ntreb de pomană
ia-mi liniștea sau ce-a mai rămas
că mă grăbesc ... Citește mai departe!
i-am spânzurat de virgulă
cu acordurile atârnând greu în buzunare
căci la fiecare cratimă greșită
le mai legam o piatră de picioare
le-am îndesat complementu-n gură
să-l rupă-n dinți cum o fac și pe hârtie
m-au atacat c-o aspră uitătură
cred că le-a plăcut sau dracu știe
le-am legat logica în jurul gâtului
cu minciuna i-am legat la ochi
m-am apucat să scriu cronica urâtului
puncte de suspensie curgeau strop cu strop
le-am dat metafore până și-au acoperit timpane
și ... Citește mai departe!
e atât de liniște că se aude doar frigiderul
și flerul cu care cântă fierul în lacăte
pe străzi înfundate în miez de noapte
e atât de întuneric ca un negru generic
ce acoperă fapte nu tocmai curate
cu spații golite de lucruri proaspăt furate
e atât de românesc că pentru ei porțile nu ruginesc
nu scârțâie când pășesc pe praguri străine
nu miaună pisica când ei dau mâncare la câine
e atât de bucureștenesc încât nici n-ar trebui să-mpărtășesc... Citește mai departe!
e târziu sâmbătă noaptea și greierii
cântă a două dimineața duminică
eu scriu un vers care pare
suflare de distors și polemică
e liniște-n creier și corpul
ar dormi în eterna schimbare
la umbra durerii și plopul
unde lumina și viața dispare
sunt un praf ce vorbește și-ascultă
o idee în carne și oase
un exemplu de energie risipită
ce din mirare încă respiră
sunt o virgulă pusă aiurea
o cratimă între real și visare
îmi cântă greierii a duminică... Citește mai departe!
scrisul nu se scrie biped
mi-am dus creierul la ortoped
să-mi dea remed’
arta se plânge cu ranga
mi-am forțat dalta
și am nevoie de alta
poezia e viciu și via
nu curge s-acopere pustia
chiar dacă poetul nu știa
tăcerea e moarte cu toarte
mai sângerează puțin hai că se poate
până când venele încep să latre
iubirea e fix pix
trist când ajungi la chix
și nix după vis
