Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
mi-am luat picioarele în spinare
uit de tot ce mă doare
las conștiința acasă
las vise
las idei
las planuri vechi în așteptare
mă duc să-mi ispășesc pedeapsa
până nu va mai conta ce sunt
timpul își va pierde forma
și voi fi înghițit
mâine
mă duc la muncă
mi se întunecă silabele
ideile șerpuiesc
căutând un loc în care să se ascundă
temerile stau la pândă
eu nu mai sunt
sau nu am fost vreodată
aș vrea să îmi închid gândurile
într-o zi mai luminată
obosesc
pe zi ce trece
mă vărs în fluxul timpului
nu știu să înot
când voi deschide ochii
mă voi trezi
sau voi muri
sau voi fi la fel
timpului îi place să treacă pe lângă noi
fără să ne salute
atunci când o face
nu e momentul potrivit
îi poți vedea pozele pe ceas
dar nu așa arată cu adevărat
poate vom avea ocazia să îl cunoaștem
și să-l putem aprecia
am primit un colac de salvare
ce nu îmi poate susține corpul la suprafață
respir din bule de aer
venite din bancuri
la fel ca viața
însă nu-i nimic de râs
atunci când seacă răbdarea
și tu tot te scufunzi
mi-am scris speranțele pe o filă de cec
fără acoperire
apoi le-am îngropat adânc…
în mine
mi-au fost ca niște prieteni buni
pe care nu am apucat să îi cunosc
însă m-au creditat cu rezistență
dar dobânda a crescut prea mult
și am rămas restant
deși-s cu mult sub prețul pieței