Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
îmi dezleg șireturile pe după gât
într-un cuib de stâncă pe
stânga malului drept
din țigară iese fum unde
nici vulturii nu mai zboară
fumează și joacă poker
ideile sunt însurate
la casa lor
la o adresă ștearsă deci
inexistentă
pe plic scria
că
nu am voie
dar așa am fost
învățat să vă
așez una după alta
unul
după altul
iar copiii voștri
propoziția și fraza
să-mi fie sclavi
pentru asta
acum
fac închisoare
de bună voie
și neînghesuit ... Citește mai departe!
Îmi place să mă rătăcesc printre cuvinte, să simt aerul lor antic și totuși modern. Să le observ sclipirea în bătaia luminii soarelui sau sub ochii unui nou cititor. Ele sunt labirintul prin care mi-ar plăcea să mă pierd, însă nu am cum pentru că le cunosc prea bine!
În casa mea le voi așeza pe rafturi, la vedere. Le voi feri de ziare și răufăcători. Sau am să le arunc peste tot, chiar dacă am nevoie de ele; și ... Citește mai departe!
mi-am luat picioarele în spinare
uit de tot ce mă doare
las conștiința acasă
las vise
las idei
las planuri vechi în așteptare
mă duc să-mi ispășesc pedeapsa
până nu va mai conta ce sunt
timpul își va pierde forma
și voi fi înghițit
mâine
mă duc la muncă
A fi ca om pasibil de pedeapsă
implică două părţi
partea mea şi partea voastră
şi din moment ce „voi” e la plural
înseamnă că eu ca om la singular
sunt pasibil de pedeapsă
Priviri intimidatoare
Tu lansezi, eu mă feresc
Căci din suflet îmi doresc
Să-mi fi tămăduitoare
Unei inime bolnave
Care plânge lacrimi albe
Și suspine îngropate
În sughițuri colorate
De speranțe de întoarcere
Către adevărul meu.
Te iubesc, nu-ți pot da pace,
Pedepsi-m-ar Dumnezeu!