Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
e ger de îngheață literele
scriu cu dreapta
în așteptarea fericirii stângi
plâng cu dreapta
sentimente stângi
în așteptarea agentului termic sufletesc
arunc cu dreapta
vicii stângi
ca să pot iar să iubesc
(poezie scrisă cu mâna dreaptă, eu fiind stângaci)
ți-am legat pașii cu cuvinte
ca să vii către mine
deși nu a fost ușor
ți-am desenat sentimente
cu șoapte
ca să știi că-s de la mine
privirea mi se împiedică
de liniștea ta
de asta-ți scriu
ca să nu moară poeziile
de dor
mi-ai picurat în suflet stropi de dor
cu șoapte din viitor
eu am adunat fiecare picătură
și am fumat-o până la oase
până s-a decojit
și-a rămas poezia goală
ups, ce rușine!
recunoști această voce?
e vocea sufletelor ce aleargă nebune pe stradă
trecând prin mașini și prin oameni
e vocea canapelelor
sătule de atâtea povești
e vocea copertinelor
ce s-au săturat să ne apere de ploaie
e vocea pavajelor
care strigă de fiecare datã când le călcăm
de parcă n-ar fi și ele vii
orașul se revoltă
Vreau să te apăr de furtună ca o salcie bătrână
Ce de la oameni a-nvățat și ea povești să spună
Vreau să nu te sperii dacă te iau de mână
Când va bate vântul tare să ne-ascundem împreună.
Și dacă e soare avem parcul mare
-N care ne putem feri de priviri vătămătoare
Și nu e cu supărare nici dacă e ger
Că pot să îți recit acest poem sincer
Sub formă de melodie imprimată pe hârtie
În liniște totală ... Citește mai departe!