Atunci cand lemnul prinde aripi

Cand e luni dimineata
lemnul prinde aripi cam pana la pranz
apoi curg rauri de cafea
pe tricouri transpirate de nevoi refulate
sangele fierbe in ibric
fumul de tigare se transforma
intr-o noua forma de odihna

E luni
si venele pulseaza ca un mecanism elvetian
ochii le urmaresc
prin tunele
se rup clavicule pe skate-board

Ne luam picioarele in buzunar
si zburam cu lemnul…

Lasa-ma

Lasa-ma sa-ti cant cantece dulci
Sa te infasor in sunete de briza
Sa te arunc pe cerul senin
Sa vii inapoi ca o ploaie lina

Lasa-ma sa te imbratisez
Ca soarele in miez de vara
Si sa te linistesc
Ca somnul dup-o zi normala

Lasa-ma sa iti soptesc mereu
Lucruri obisnuite, fara importanta
Lasa-ma sa te surprind
In fiecare dimineata!