Contur

deschid ochii văd lumină
eu în centru port o vină
de pe margini mă aclamă
zâmbete ce-mi fac reclamă

toți vor s-asculte povești
despre lucruri tinerești
toți aplaudă-n picioare
un om cu pene-n buzunare

care zboară căci a vrut
să ia de la început
și să crească nu o dată
tot ce mintea lui privată

de liniște și altele
acum ridică haltere
de la omul mlaștinii
scriu linite cu oamenii

Scrisul mă scrie

Eu nu scriu, scrisul mă scrie pe mine!
Și încă nu mi-am dat seama dacă este rău sau bine.
Că-i un drum pe serpentine, mental el te întreține
Dacă nu freci menta-nseamnă că te freacă ea pe tine.
Să fii mereu la-nălțime unde-s cuvinte puține
Și e-atât de greu de-ajuns că nu poate urca oricine;
Dar de acolo vezi totul și nu este numai moftul
Ce te-mpinge să nu stai ca să îți atingi scopul.
Deschide ochiul! Bun. Acum pe ... Citește mai departe!

Rime de (a)casă

Vă vorbesc tot în rime, c-așa-mi stă cel mai bine
Și-aș vrea ca tot mai mulți oameni să se ia după mine
Nu instig la rău, deși e plin de el în jurul meu,
Vreau să am liniște și să nu-mi fie greu
Să visez în continuare la o viață liniștită,
Să-mi fac propria casă și s-o țin îngrijită
Să am o curte frumoasă, puternic colorată
O mașină de familie și-o mașină de tuns iarbă.
Vreau garduri înalte, ... Citește mai departe!

Muze stresate

Vremea asta mă agită. Nu îmi place. Eu sunt un om liniștit. Tot mai perturbat de ce mi se întâmplă și de ce observ în jur, dar încă liniștit. Pentru că fac lucruri ce mă mențin calm: citesc, atât bloguri, cât și cărți; scriu pe blogurile mele și la viitoarele mele cărți; ascult și fac muzică; etc.
Totuși liniștea asta nu îmi e mereu benefică. Mi se pare că tot ceea ce fac iese mai bine dacă lucrez sub stres. ... Citește mai departe!