De ce? toată lumea își pune această întrebare
pentru că lumea nu este suficient de complicată
pentru a da impresia că lumea gândește
pentru a înspăimânta
pentru a da un sens timpului care trece
dar nimeni nu se întreabă
Până când?
Categorie: PoeVești
Sculptând în suflete
Sculptăm din vocabular cele mai frumoase cuvinte
Apoi le pictăm pe pânze de hârtie
Petrecem ore întregi finisându-le
dar calitatea lor stă în ochii, dar şi în inima cititorului
numai el îi dă luciul caracteristic
de piesă terminată
Soarta poetului de Călăraşi
aleargă zilnic între muncă sau şcoală şi acasă
sau între cele patru colţuri ale camerei
scrie pe întuneric sau când nu-l vede nimeni
se simte de parcă mereu ar lipsi ceva
dacă nu ar fi aşa nu ar mai scrie
privit de la distanţă pare un om normal
privit de aproape îşi păstrează aparenţa
însă la interior e cu totul altceva decât la majoritatea oamenilor…
Cu etajele întoarse
Un etaj patru ce stă cu nasul în pământ
iar parterul tinde către cer
un bloc singuratic printre alte mii ca el
sughiţă
Sămânţă de neam
Cine m-a aruncat pe-acest pământ?
Şi mi-a dat drumul la mână
Să mă pierd printre deşertăciuni.
Cine m-a lăsat la mila oamenilor?
Naturii i-aş fi făcut faţă,
Animalele nu pot blestema!
Cine m-a împins aici?
Printre mărăcini care nu provoacă durere
ci sete…
Sete de răzbunare!