Cartea de întreguri

„M-am așezat în fața oglinzii. Am început să o studiez. 4 laturi drepte, lipsite de ramă și de vreo protecție aplicată marginilor tăioase. Suprafața ei argintiu-lucioasă își făcea datoria, ca deobicei: reflecta toată lumina care îi atingea suprafața. Undeva în centrul ei stătea aproape nemișcată o ființă. Era un om slab, atât de slab încât îi puteai vedea emoțiile pe corp. Un corp care a preferat să aibă mai multă grijă de creier decât de el. Nici asta nu prea ... Citește mai departe!

Povestitorul mut

uneori îmi prind ochii în soare
alergând după ceva ce ar trebui să se afle dincolo

dar și umbrele nopții îmi pun piedică
se uită cruciș

ziua de mâine atacă sângeros
dorințe nepuse încă

ploile își fac adăpost
în sufletele noastre obtuze

pământul nu le mai primește
eu tac și le ascult povestea

Înțelege-mă!

cred că ura pornește din stomac
de asta unii oameni se îngrașă
și totuși nu e ăsta motivul
pentru care nu au loc de ceilalți
de ce le e așa de greu să înțeleagă
că toți suntem diferiți
și avem dorințe diferite
noi plecăm capul cu înțelegere și ascultare
ei îl ridică cu nepăsare și defăimare