Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
obsesii noi pleacă
obsesii vechi revin
amintiri mă îneacă
mă-mbată ca un vin
și scriu rime proaste
cum știi că doar eu
în urechile noastre
arunc din voleu
nici tu nu guști versuri
expiră pe raft
zici că nu te uiți la prețuri
dar pui etichete pe cap
mi-am făcut o cochilie
pictată-n graffiti
n-am vrut să-ți fiu ostil ție
că nu suporți răniții
a dracu obsesie
ce-mi tot lovești capul
sunt un prost c-o pretenție
să nu mor acu’
și ce dacă gândurile mă îngroapă de viu
și ce dacă nu știu nici să mai scriu
urlă oxigenul și azotul la mine
hidrogenul nu mă mai hidratează
fac mărgele de cuvinte
și le arunc pe străzi și pereți
calc în căcat din nou
dar viața pute mai tare
mi-am înțepat o secundă
dar n-a curs nimic din ea
așa-s și eu gol pe dinăuntru
fără structură nici design
și ce dacă cade lumea pe mine
dedesubt nu-i aer să ... Citește mai departe!
nici nu știu când am început să o iau razna
că era beznă
și eu lovit la gleznă
am început să șchiopătez după tine
habar n-am când mi-a plecat mintea
că era haos
dar viața nu mi-a dat repaus
și mi te-nvârți în creier
n-am idee când am rămas fără idei
cred că-nainte să mă nasc
acum trist ochii casc
umbrei tale
n-am observat când am murit
ba nu mint
că decedez în fiecare zi
când tu nu vii
nu vreau să mă gândesc că-mi
vine sfârșitul pe tocuri se
mișcă decesul din șolduri ca-ntr-un
dans tribal cu urgia vreau
să-nchid ochii însă mi-e
o bună parte din creier
în transă normal nici inima
nu raționează când moartea
ca din revistă apare capătul
drumului o parfumată
lumânare prăpastia desfăcută e
chemarea nimicului
la încă o luptă
ai niște buze
ca cele mai dulci scuze
pe care nu pot să le iert
când îți găsesc privirea
parcă-mi dă vieții scutirea
ce n-am găsit-o da-ncerc
să-ți sărut sânii cu poftă
de-un fruct proaspăt sau o brioșă
crescute în curtea mea
dar tot ce găsesc
sunt iluzia perfectă într-un sfârșit concret
pe care nu le doresc