Ca un vis uitat demult
Mi-ai reaparut in gand
Facandu-ma sa tac
Si sa ascult
Glasul inimii
Care-mi sopteste
Utopii
Si nu se-opreste.
Sunt chiar aici,
Unde m-ai lasat
Acum mult timp
Eu tot astept,
Da-mi pare
Ca asteptarea s-a sfarsit!
Categorie: PoeVești
Hrana mea de toate zilele
Beau Cola si fumez
De-asta nu mai dorm
Dar nu slabesc
Desi muschii ma dor
Mananc la fel de rar
Sau des:
De trei ori pe zi
Si nu slabesc.
Dar la minte
Nu ma dreg
Cu nimic,
E relaxare totala:
Corp si minte,
Trup si suflet.
Dor nebun
Am un dor nebun de duca
Unde-o fi…chiar nu conteaza
Sa scap de ce ma saboteaza
Sa merg spre ce ma educa
Am un dor nebun sa plec
Unde-o fi…chiar nu imi pasa
Sa scap de ce ma streseaza
Si spre liniste sa merg
Dar raman aici, legat
Cu lanturi rosii, de foc
Prins intre doua lumi
Nici normali, dar nici nebuni
Se-nvart toti
Dupa noroc!
Mai bine fara
Cand soarele topeste ura
Si te simti cicatrizat
Mai da-ti peste fata una,
Zambeste, ca n-ai clacat.
Cand sangele arde in tine
Si sa-l scoti din toti iti vine,
Da-ti o palma peste fata,
Ia exemplu si invata:
De la cel plapand, rabdarea;
Ura si cu disperarea
Arunca-le in vant!
Si nu-ti dori sa ai ocazia
De-a avea ultimul cuvant
Daca acesta-i ‘resemnarea’!
Acel moment
Ma simt mai trist, mai singur
Ca timpul sau nimicul
Fierb la foc mic
Precum ibricul…
Dar eu nu sunt cafea,
Sunt doar un om,
Asa ca lasa-ma singur
In supararea mea.
Idei,
Atat ramane
In urma ei…
Si mii de vise,
Artificii
Si scantei.