Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ascult ocean melodios
Şi mi se pare odios
Cum se pierd vieţi în van…
M-aş da cu capul de tavan!
Atâtea ierburi cu otravă
Belesc ochi nevrând să vadă
Cum se omoară nişte proşti.
Tre’ să recunoşti:
Trăim într-o lume perfectă
Doar gândirea e defectă
Şi-mpinge la suicid.
Eu prefer să stau lucid!
20-NOI-2012
Cum am ajuns sa nu ne mai vorbim deloc? Noi, care ne impartaseam toate revelatiile si ideile avute in timpul zilei. Noi, care invatasem, in loc de cuvinte, sa citim trairi, sentimente. Unde suntem noi, aia vechi? Ce s-a intamplat cu noi?
Vad negru peste tot
Si sufletul mi-e ars
De parca in complot
Am fost atras.
Prizonierul mintii mele
Ce cu negru ma indeamna
Sa ma departez de stele
Si sa m-acopar cu zmoala.
Ma lipsesc de viziune
Caci trimit ganduri de bine
Primind inapoi noroi
Si cand caut liniste
Indiferent de optiune
Cu negru mi se raspunde!
Umbre negre de trecut
Ma invaluie treptat
Sa ma duc la inceput
Sa vad ce-a fost alterat
Insa eu nu vreau sa merg
Mi se pare deplasat
Fiindc-am reusit sa sterg
Tot ce-am crezut alterat
Si acum traiesc prezentul
Deplasandu-ma in timp
Incetul cu incetul
Spre alte portiuni de timp
Ce vor deveni trecut
Lasand experienta-n schimb.
Am ales
Sa nu imi mai cant iubirea
Pe meleagurile negre
M-am gandit
Si am decis
Dupa lungi razboaie grele
S-o pastrez numai in suflet
Ca acolo-i este locul
Si de-acolo cel mai bine
Imi influenteaza jocul
Am stat mult si-am cumpanit
Daca e bine sau nu
Am ales
Si acum sunt fericit.