Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
visez că liniștea se va
opri la capătul unei
înjurături și umbra va
începe-a vorbi cu
norii am să mă împac
eu cumva și nici
cuvinte nu vor mai
ieși așa greu ori vor
dispărea complet dintre
gratii o viață nouă o
caut dar drumul
n-a mai fost călcat de
mult cred că nu mai
știu să merg e gard
nu-ndrăznesc
să mă apropii că dincolo
sunt animale sălbatice cu
care nu știu
comunica sau n-am
răbdare deși vreau
să ... Citește mai departe!
mi-am înfipt în cap
o melodie pentru
a-mi redirecționa gânduri nu
vreau să te văd
acum e atât
de liniște aici dansează
umbre în urechi
și de pereți stau
agățate neamintiri
mi-am înfipt versul
în minte să țipe
el în locul meu că
eu nu pot să rostesc
sângele nu are
literele sau ce scriu
nu știu
să citesc înfig
degete-n taste că pixul
e expirat pentru
mine ca eu
pentru tine
scriu versul drept să
nu mi-l fure
câinii m-am săturat de
lumina raiului de parcă
înotam în el și
am căzut din barcă sau
un râs mi s-a
lipit de față futu-i
morții ei de viață că
am oasele strâmbe și
gâtul uscat mintea
plecată cu tot ce
credeam c-am
adunat șoapte imaginare de gât
mi se lipesc e
primăvară haha am
râs mai bine atunci când
pe ciob călcam sângele
mă iubea se înroșea când
mă vedea iar eu ... Citește mai departe!
consum durere și prosum tăcere
sunt un sumator între-adunare și scădere
trăiesc într-o disonanță cognitivă colectivă
corectivă recidivantă și agasantă
mă trezesc cu amnezie și am nevoie
am lucruri de făcut și de uitat
le-am pus pe listă
mă repet ca să nu mă uit
restul mă uită căci nu se uită
sau poate au văzut prea mult
nu mă ridic la înălțimea așteptărilor că-s scund
mereu pe locul secund sau mult mai jos
printre râme în pământ
scriu și ... Citește mai departe!
azi nu vorbi lasă
demonii să mânânce din
mine mă arunc în
fața viitorului metalic sunt
un strănut o cale
pe care trebuie s-o
urmez c-așa
a hotărât cineva dar
pe mine nu
m-a întrebat și mi
se scurg ochii pe
pereți peste scrisuri cuvinte
scurte care s-ascundă
frica și ura cu
care trăiesc fiecare
zi mă întunec ca
apusul și surâsul
tău sunt o
frunză mâncată de viermii
din mine