Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mi-e dor de diminetile in care,
Cu iubita-n pijamale,
Beam cafeaua pe balcon
Cu ochii la televizor.
Scrumiera e aproape plina,
Ceva o sa intervina
Sa ma rapeasca din rai
Ea va lua, razand, scrumiera
Si o va goli pe geam
Improspatand atmosfera
Cu zambete de catifea.
Si apoi sa adormim,
Nu pe balcon,
Da-n pijama.
Paradis sucit de nori
Tu m-ai invatat sa zbor
Fara aripi, fara cer,
Doar din minte si suflet.
Vartej bland, ce nu vrea raul
Celor ce-s in jurul sau
Si e altfel intru totul:
Bunatatea-i este scopul.
N-am crezut c-ai sa ma scapi
Din groapa ce mi-o sapam
De unul singur
Cu omniprezenta ta
M-ai readus la liman
Si m-ai salvat!
Mama lui i-a spus mereu sa nu plece departe de casa. Stia ca pierderile de memorie il vor rataci prin marele oras. Dar nu stia ca el fuma iarba. Aceasta ii mai reducea, oarecum, pierderile de memorie. Asa ajungea la acea cladire parasita si statea acolo pana isi amintea cine este si de unde vine. Si pleca inapoi acasa…
Asta-i ultima oda pe care ti-o mai scriu
In suflet vijelie, afara e pustiu
E ultima strigare, chiar daca e tarziu,
As vrea sa stiu…
Daca si tie norii, dandu-se la o parte
Ti-au zambit, fredonand din carte
Cantece varatice
Inca neinventate.
Daca florile au inceput
Sa danseze cate doua
Si campia s-a umplut
De o simtire noua
Daca soarele spre-apus
A mai zabovit
Si ti-a zambit
Si el, supus.
Dar oare-mi vei raspunde?
Sau glasul tau caldut,
Ca un ... Citește mai departe!
Aş vrea să pot distruge ura
Dar nu pot, că e prea multă
Şi nici mintea, nici cultura
Nu pot frige carnea crudă
Aş vrea să distrug răutatea
Dar nu pot, iadu-i dă forţă
Nici mila, nici bunătatea
Nu pot s-o slăbească.
Aşa că mă-nchid în mine
Şi înghit setul de chei
Şi-o iau razna pe alei
Când părinţii nu te-ajută
Să îţi bagi pula în ei
Cu vorba nu frigi carnea crudă.