Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
scoate-mi frigul din oase
cu cuvinte rimate
care să strălucească în urechile tuturor
scoate-mă din groapă
cu cântece ritmate
ale unor inimi ce nu știu ce-i ăla dor
pune-mă la soare
dă la o parte bariera
de care mă tot împiedic
pune-mi sunetele în urechi străine
străinii-s mai miloși
și îmi vor da ce eu revendic
Au trecut câteva zile de când nu mi-am mai băut cafeaua de dimineață la magazinul de lângă bloc. Îi uitasem gustul; uitasem că mă ia somnul după ce o beau, abia peste niște minute făcându-și efectul.
Uitasem de omul cu handicap care venea mereu să ceară cafea celor care erau la acest magazin. Repeta de zeci de ori: Ai cafea? Iar noi nu îi puteam da pentru că suferă de nu știu ce boală și doctorul i-a spus că dacă ... Citește mai departe!
Timpul mi te-a dat,
Tot el mi te-a luat.
Fericire,
De ce tot fugi de mine?
Nu-ti e oare mila
Cu zambet de copila
Sa m-atragi
Si-apoi pe sfoara sa ma tragi?
Cine te-a-nvatat
Sa vii si sa dispari
Intr-o clipire?
Si de ce
Ma ocolesti
Numai pe mine?
Aş vrea să pot distruge ura
Dar nu pot, că e prea multă
Şi nici mintea, nici cultura
Nu pot frige carnea crudă
Aş vrea să distrug răutatea
Dar nu pot, iadu-i dă forţă
Nici mila, nici bunătatea
Nu pot s-o slăbească.
Aşa că mă-nchid în mine
Şi înghit setul de chei
Şi-o iau razna pe alei
Când părinţii nu te-ajută
Să îţi bagi pula în ei
Cu vorba nu frigi carnea crudă.