Săptămâna trecută, într-o pauză de țigară, am scos din greșeală cardul de transport din buzunarul gecii, în loc de pachetul de țigări. M-am uitat rapid la el și mi-am adus aminte o chestie cu ceva cringe presărat, dar pe care am de gând să o povestesc.
Se întâmpla cu 2 ani și jumătate în urmă, când abia sosisem în București de câteva zile și habar nu aveam cum merg lucrurile pe aici. Era prima săptămână de facultate, așa că în mod tradițional nu se făceau seminarii și nici unele cursuri. Însă erau unele detalii care trebuiau rezolvate la secretariat.
Nu știu cum e pe la alte facultăți, dar la Sociologie orarul secretariatului era de 2 ore pe zi, 4 zile pe săptămână. Și asta, bineînțeles, în mijlocul zilei, când se întâmplau cele mai importante cursuri. Totuși, revenind la poveste, eram aici la o coadă de sute de studenți, care se prelungea pe scări până la etajele inferioare (secretariatul fiind la etajul 2 dacă mai țin bine minte).
Pentru că legitimațiile de transport nu erau încă gata, toți așteptam să ne luăm adeverințe de student pentru a beneficia de acea reducere la abonamentul RATB. După ore chinuitoare de așteptare, mi-am luat și eu hârtia și am întrebat un prieten unde să mă duc cu ea.
Mi-a fost indicată o anume gheretă de bilete și, în ignoranța și neatenția mea, am crezut că acolo e unul dintre puținele locuri unde îți poți face pentru prima dată abonamentul de transport. Pentru liniștea mea, la fel au crezut și alte câteva zeci de persoane care se înșiraseră la o coadă destul de lungă pentru același lucru.
Înaintând cu viteza unei pietre, am reușit în mod miraculos să ajung la gheretă după „doar” încă 2 ore de stat în picioare, bătut fiind de un vânt nemilos de toamnă. Ajuns la chioșc, aud „Nu mai putem face abonamente astăzi, ni s-a stricat imprimanta! Veniți altă dată!”
Nu mai știu dacă tot în ziua respectivă, dar probabil după încă o discuție avută cu vreun prieten, am fost la un chioș random din drumul meu, unde a durat doar câteva minute să mi se elibereze cardul nominal de transport.
Există, totuși, o diferență (absolut tâmpită, după părerea mea) între casele de bilete RATB. La „Centrele de reîncărcare” poți, de fapt, doar să îți alimentezi cardul cu bani sau călătorii. Abonamentele pot fi reîncărcate doar la ”Centrele de EMITERE și reîncărcare”. Chestia asta m-a secat de fiecare dată când reveneam în București de acasă, microbuzul lăsându-mă la Gara de Est, unde, ce să vezi, trebuia să îmi pun călătorii ca să pot ajunge la un chioșc unde să pot actualiza abonamentul.
Destul cu cringe-ul și lucrurile deja știute. Ce voiam să transmit aici, de fapt, e că printre toate actele oficiale și semi-oficiale, cei de la RATB (acum STB) sunt singurii care au fost în stare să-mi scrie numele corect (exceptând lipsa de diacritice). Și nu mă refer la faptul că unii oameni îl mai greșesc, că asta nu s-a mai întâmplat de mult, ci la cel că RATB a reușit simplul lucru de a pune PREnumele în fața numelui. Pentru toți ceilalți: de ce vă este atât de greu și care e logica voastră? Că ultima oară când am verificat în buletin (care și el abuzează de logică) nu scria nume și postnume.
