îți place să stai în puf eu am doar spini
ciulini uscați și mărăcini
îți place gălăgia eu vreau să scap de ea
vreau să mă înece liniștea
nu știu în care cercuri te învârți
eu amețesc și stând pe loc
pare să te enerveze orice gând
mie mintea îmi dă foc
s-a spulberat iluzia că tu
vorbeai limba sufletului meu
dar tot nu am îmbrățișat cuvântul nu
că doar îs un poet pierdut și eu
îți place să fii rea
sunt sigur că o realizezi
eu nu aș putea trăi așa
dar pot în continuare să visez