și somnul mai plânge câteodată
îl ucid în fiecare dimineață
cu cântece negre și dulci
cu fumuri din butuci
somnul nu se lasă răpus ușor
îl lovesc în arcade și în plexul solar
eu am deja ochii vineți
și creierul făcut praf
ne luptăm așa de o viață
niciunul nu îl biruie pe celălalt
Și ne bazăm existența
pe prezența inamicului
iar dacă unul dintre noi nu ar mai fi
ori nu te-ai mai trezi
ori nu
te-ai mai distra
(toată dimineața mea
încape-ntr-un pahar de cafea)