nu mai am forță să ridic nicio scânteie
pun mâinile pe cer
fac un salt înapoi
spre minți senine
am alergat cu șerpii
m-am târât cu iluzii
întinse pe felii de gem ca niște molii
cu aripi de fluturi
să stingă cineva lumina
nu mai am treabă aici
și-ar fi păcat
să îi umflăm factura următorului proprietar
am să las o amprentă pe ușă
ca semn al efemerității mele
și-am să m-ascund departe
într-un ochi al pădurii
ce ne privește pe toți