Doi dușmani buni

și somnul mai plânge câteodată
îl ucid în fiecare dimineață
cu cântece negre și dulci
cu fumuri din butuci

somnul nu se lasă răpus ușor
îl lovesc în arcade și în plexul solar
eu am deja ochii vineți
și creierul făcut praf

ne luptăm așa de o viață
niciunul nu îl biruie pe celălalt
Și ne bazăm existența
pe prezența inamicului

iar dacă unul dintre noi nu ar mai fi
ori nu te-ai mai trezi
ori nu
te-ai mai distra... Citește mai departe!

La mijloc e cuțitul

(poezie inspirată din fapte petrecute recent)

Sunt o victimă
A frumuseții ei,
Ea mi-a sustras din inimă
Toată fericirea…
Prin vocație.

Pe ea o suspectez
Că-și face loc în sufletul meu
Cu japca,
Și apoi nu recunoaște
Că-i stilul ei de operare.

Legătura dintre noi,
Dintre ucigaș și victimă,
E simplu de remarcat…
Întotdeauna
Cuțitul e la mijloc!