A trecut o săptămână de când am văzut filmul Dolittle 2020 și era cât pe-aci să las să treacă pe lângă mine acest articol. Noroc că mi-am scos câteva idei principale din el (da, exact cum făceam la școală) și am să încerc să le dezvolt aici în măsura în care îmi mai amintesc ce-am văzut.
Primul lucru care mi-a atras atenția este legat de culoare. Fiind născut în 1993, singurele titluri pe care le-am văzut cu acest nume sunt Dr. Dolittle 1 și 2, în care actor principal era Eddie Murphy, un actor de culoare. Nu știu cât de ușor sau de greu ajungeai în vremurile alea să prinzi un astfel de rol ca afro-american, dar nu mă așteptam ca, în tot contextul corectitudinii politice de azi din filme și nu numai, un rol consacrat datorită unei astfel de persoane să fie dat unui alb. Dar poate că Robert Downey Jr. s-a săturat să fie super-erou și a vrut să fie și el, măcar o dată, aventurier.
În prima parte a filmului pare mai degrabă că Dolittle este în țara minunilor, printre toate acele animale vorbitoare. Scenele au fost făcute cu o destul de mare atenție la detalii, însă pentru câteva momente m-au făcut confuz: pot animalele vorbi engleza sau Dolittle vorbește pe limba lor? Misterul e adâncit în loc să fie lămurit atunci când asistentul Tommy învață să comunice cu animalele ca și cum ar învăța o limbă străină.
Dacă tot adusei vorba de țara minunilor, propun o rocadă: Robert Downey Jr. în rolul Pălărierului nebun și Johnny Depp ca Dolittle. Deși cred că rezultatul ar fi fost același, Downey fiind prea cuminte pentru astfel de roluri, iar pentru prestația din acest film îi pot da cel mult nota 9/10.
Însă trebuie să trec și la partea a doua a filmului Dolittle 2020, una presărată cu glume cam vechiuțe și, din păcate, nu dintre cele mai bune. Însă povestea, pentru că este mai aproape de cărțile originale decât filmele cu Eddie Murphy, pare să fie mai frumoasă și să aibă mai mult sens.
Asta doar până când îl faci pe papagal povestitor pentru că ai rămas în pană de timp (pun not intended) sau îl acompaniezi pe tigrul Barry la psiholog. Dar măcar distribuția rolurilor de animale este una care completează jocul actoricesc al lui Robert Downey: îl avem pe Rami Malek ca gorilă, John Cena ca urs polar, pe Selena Gomez ca girafă și încă câțiva.
În concluzie, pot spune că, deși prost, filmul a fost cam scurt, iar acest lucru s-a simțit pe alocuri. Dar măcar am învățat un lucru: ca să poți ajunge la fructul fermecat cu care o poți salva pe regina Victoria de la moarte trebuie să fii în stare să scoți o armură și un cimpoi dintr-un cur de dragon.
Dolittle 2020 a fost adus în România de Ro Image pe 17 ianuarie, dar, pentru că eu am scris târziu despre el, mai ai timp doar aproximativ o săptămână începând de acum să te uiți la el. Nu e o capodoperă, Robert Downey Jr. nu e la nivelul la care ne-am fi așteptat, dar e o poveste interesantă și captivantă, numai bună pentru a te deconecta un pic de la agitația de afară.
One thought on “Dolittle 2020 – în care Robert Downey Jr. devine aventurier”