Pentru multi din voi e noapte, vi se-ngana somnu-n soapte
Soareci mari de biblioteca sunt aici ca sa ma sape
Visele spre viitor sunt aici ca sa ma scape
Dar fara fundal sonor puterea lor doar le scade.
Am versuri nenumarate, din ele pot sa fac cascade
Le tin in minte, unde-i cald, cica sunt om cumsecade
Insa foile vor pix, caietele sunt cam secate
Si visand atat de mult am sperante-amanetate.
Nu am niciun rost in viata si deja-s om in etate
Dar, fara fundal sonor, cuvinte raman doar printate
Pentru ele trec prin toate, caci foamea de libertate
Le face mai greu de-atins cand se vor accelerate.
Viitorul e departe, ceva de el ma desparte
Si mai sunt si alte lucruri carora le fac des parte
Cafele si tigari fumate dau iluzii de mai bine
Dar efectul lor se dice si disperarea revine.
E penultimul semnal ce il dau, n-as vrea sa plec
Da-n timp s-a acumulat un urias dor de rap
Ins-am mainile legate, dorinte lasate-n spate
Un urlet interior si frustrari acumulate.
Nu am baraj sa le tina, poate timpul e de vina
Ca ma culc, ma scol, mananc; viata mea e o rutina
Ce alegere cretina am facut mergand cu arta
N-am timp s-o iau de la-nceput, trebuie sa traiesc cu asta.
De fapt am sa mor cu asta, nu pot s-o fac de unul singur
Cand ma uit in gol in aer pot sa vad cum trece timpul
Cum pe fata mi-apar riduri si in fata apar ziduri
E penultima speranta, nu stiu ce sa fac. Hai, zi-mi tu!
Daca stii tu vreun secret, sa-l imparti ar fi corect
Ca eu cand ma analizez rezultatul e defect
In mine se stinge-un bec si de eu, Bogdan, azi mor
Trepa nu moare niciodata, ca rap-ul e nemuritor.