După o lună de „telemuncă”

Bine, n-a fost chiar o lună din motiv de sărbători și zilele dintre ele, și nici muncă-muncă… explic imediat, cronologic.

Cine mă cunoaște sau citește ce mai arunc eu pe aici a observat probabil că am tendința de a mă confrunta cu tot felul de probleme, de la cele care se rezolvă mai repede până la cele care rămân până uiți de ele (fără să dispară). Ei bine, un astfel de lucru s-a întâmplat din nou la începutul lui decembrie.

Trecuseră doar câteva luni de când evadasem din (pentru mine) infamul Măgurele, îmi găsisem un loc în care să stau și un job pe gustul meu. Am făcut un compromis când am ales unde să dorm, iar după puțin timp am aflat că am renunțat la mai multe lucruri decât bănuiam inițial. Așa că mi-am luat laptopul la spinare și am mers acasă, urmând să revin când îmi găseam un nou adăpost.

Gata cu introducerea. Cum a fost programul meu acasă? De trezit, m-am trezit devreme; orele noastre de lucru încep la 10, așa că la 9 eram în picioare și coboram să beau cafea (încă sunt învățat prost cu cafeaua de la dozator; i-am dus dorul celei de aici). La ora 10 +/- 10 minute (ca și aici, doar că aici de obicei este minus) aveam laptopul pornit și gata de lucru. Cum pe o parte dintre taskuri le-am aranjat de la birou până spre sfârșitul anului (2018), îmi rămăsese de lucru doar un proiect important la care ne-am aliat forțele toți cei din agenție. Apoi au venit sărbătorile (de care eu nu mai țin cont de ceva vreme), timp în care furnizorul de internet s-a gândit să rătăcească facturile și confirmările de plată, astfel încât au sistat furnizarea serviciului pentru vreo 3 zile.

Mi-am folosit acest timp pentru a citi. Citeam ore întregi pentru a recupera ce nu avusesem chef/timp în restul anului, așa că ajungeam să mă culc pe la orele 3-4 dimineața. Rezultatul: ajungeam să mă trezesc cam pe la aceași oră, doar că ziua. Cred că am făcut asta cam până după Revelion.

Când mi-am propus, m-am putut trezi din nou la ora care trebuie, însă nu fără efort. În primele zile din 2019 nu am făcut foarte multe lucruri. Probabil cel mai mult am învățat, în special plictisitoarele și mult repetitivele cursuri Facebook Blueprint, care după câteva ore cereau neapărat o pauză. Din același motiv nu am terminat nici certificatele Google, pe care le-am început de 3 ori cu ceva ani în urmă și tot de atâtea ori le-am abandonat cam în același punct.

Deși la birou mai existau momente când atenția îmi era distrasă de televizorul uitat pe History (sau, uneori, desene 🙂 ), acasă concentrarea îmi era diminuată tocmai din cauza faptului că nu îmi era distrasă atenția de factori externi. Și nici inspirația nu prea era la locul ei, neavând colegii împrejur ca să mai schimb o vorbă.

Dar am revenit în București. Nu mai sunt Drum Tăbărean, ci Întâi Decembrean. Mă pun pe treabă și sper să avem cu toții un an excelent… iar eu să mă reocup odată de blogurile astea așa cum mi-aș dori… 😀