barba-mi coboară din tâmple
și anii spre groapă
mâinile-mi urcă un munte
și picioarele sapă
dau cu capul de nori
și cu fața de-un lacăt
cu inima-nvăț să înot
mintea se-neacă
am uitat să zâmbesc
ideile încă se joacă
încerc să privesc în sus
spinarea mi se apleacă
mai fac un pas înainte
pe fundul unei mări care seacă
norocul pare că vine
dar mă ocolește și pleacă
nu plouă cu bucurie
ci doar cu noroi și cu piatră
mi-au dat nume de sfânt
sfântul așteaptă
simt cum îmbătrânesc
cu pielea catifelată
nu-s acoperit de lumină
ci doar c-o prelată
întreg la trup
dar cu judecata sfâșiată
fără toiag și mantie
am plecat în cruciadă
ca să mă-ntorc răpus
și cu lecția învățată
că pot să pierd multe lucruri
dar n-o să le recâștig niciodată
moarte coboară în mine
și trupu-mi îngroapă