de la tâmple la groapă

barba-mi coboară din tâmple
și anii spre groapă

mâinile-mi urcă un munte
și picioarele sapă

dau cu capul de nori
și cu fața de-un lacăt

cu inima-nvăț să înot
mintea se-neacă

am uitat să zâmbesc
ideile încă se joacă

încerc să privesc în sus
spinarea mi se apleacă

mai fac un pas înainte
pe fundul unei mări care seacă

norocul pare că vine
dar mă ocolește și pleacă

nu plouă cu bucurie
ci doar cu noroi și cu piatră

mi-au dat nume de sfânt
sfântul așteaptă

simt cum îmbătrânesc
cu pielea catifelată

nu-s acoperit de lumină
ci doar c-o prelată

întreg la trup
dar cu judecata sfâșiată

fără toiag și mantie
am plecat în cruciadă

ca să mă-ntorc răpus
și cu lecția învățată

că pot să pierd multe lucruri
dar n-o să le recâștig niciodată

moarte coboară în mine
și trupu-mi îngroapă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *