Se-aude slab în vena cavă
Care e de mult bolnavă
N-are leac, nu știe boala…
Și-și repetă întrebarea:
De ce eu? N-aude nimeni
Hematiile-n suspine
Și-anticorpi mânați de viciu
Către fatalul sacrificiu.
E ecou surd adus de sânge
Cu lacrimi de dor ninge
Și ceva se aprinde
E dragostea, sau a fost
Acum totul e anost
Ecou just…
Adept al naturalismului?
Nu cred…