Frenezie noir

Am vrut să scriu ceva extrem de sumbru
Dar a ieşit ceva extrem de simplu
Afară frig, înăuntru cald, sunt iglu
Şi sufletul mi-e greu ca plumbul.

Îmi fug cuvintele din ochi
Prea repede să le pot prinde
Mirarea-n trup mi se întinde
Şi sufletul îmi e de foc.

Aştept să mai treacă timpul
Compresat precum o undă
Şi împrejur să se scurgă
Din suflet precum nisipul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *