futuți, dumnezeii mă-tii

au ieșit din iad la soare
să guste din păcate
să se lăfăie în ce are omenirea
mai bun de oferit

s-au ars cu ceara pe care
încercau să ți-o vândă
și-n curând carnea lor
a prins miros de bani

acum cântă sau strigă la lună
lesedați și vopsiți ca să pară
divini cum unii încă mai cred
că există

și-au pus tocuri înalte
în blocuri înalte
alcool în pahare înalte
ca nările lor

te duc cu vorba mai adânc
în prăpastie unde nici vântul
nu bate bat ei
în clopote sparte

dar s-a stins lumina
ce credeau c-au aprins
și sânge din frunte
le curge nu mir

nu se mai țin pe picioare
nu văd și nu pot
să mai ridice o floare
să spun-un cuvânt

au ieșit din peșteri împuțite
făcute după asemănarea lor
ți-i prezint cum nu i-ai mai văzut
murdari, drogați și schilozi
străvezii și duhnind a formol
căcați, murați și

futuți, dumnezeii mă-tii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *