Am spart gândurile din ultimele zile în bucăți mai mici, ca să pot avea material pentru blog și în zilele următoare. Ideile au început să se amestece și să se repete în minte, dar am zis să le scriu, totuși, și le descurc eu la urmă, dacă va fi nevoie.
E a nu știu câta încercare, de data asta neeșuată sper, de a scrie în mod constant. Măcar zilnic. Însă inspirație nu prea e. Știu că voi deveni plictisitor, îmi asum asta. Scrisul meu va fi mai slab decât un copil din africa sau decât un evreu din ’43. Dacă voi avea vreo idee genială, voi încerca să o fac plictisitoare. Not! Autosabotajul nu e inclus în planul editorial de anul acesta. Nu încă.
Poate că anul acesta ar trebui să mai cobor standardele și să nu îmi mai doresc ca un articol (de exemplu) să iasă exact așa cum vreau, ci să-mi doresc să-l termin și să-l public. Un fel de cantitate, nu calitate, dar nu cum am făcut-o data trecută (nu mai știu exact când, dar poți să cauți pe-aici).
În concluzie, DA, voi fi foarte plictisitor. Trebuie! Și știu că pot!
sfântul Poet Pierdut, plictisitorul
One thought on “Hai, știu că poți!”