printre munții ce taie cerul
printre aerul ce taie respirații
pe potecile ce taie păduri
printre respirațiile ce taie idei
urcă mintea către cer
cerul către pădure
potecile urcă spre minte
idei urcă pe poteci
ne întoarcem
de unde am plecat noi mâine
cu frunze în picioare
cu doctorii în minte
și aer în plămâni
să golim mintea
până pleacă plămânii
cu frunzele de mâine
peste frunțile de astăzi
ne ducem
unde cocoșul strigă răzbunare
liliecii fac noapte
ca idei să se aprindă
și să urce la cer
doar că
cocoșul își umple mintea
cu scara pe care avansează noaptea
iar cerul liliecilor
se aprinde deși sunt orbi