îmi înghit gândurile când mi-e sete
când mi-e foame de glorie
tund iarba
ca să văd viitorul
curăț tot în calea mea
nu pot păsi murdar
în propriul vis
nu am nevoie de haine
sufletul meu nu e pudic
doar trupul
în fiecare zi sacrific o foaie din calendar
o jertfă pentru timpul necunoscut
care trebuie să vină
am un lacăt
pe care îl atârn de gât
să valorez mai mult la cântar
se numește muncă
deși până acum nu mi-a adus
niciun câștig spiritual