În cuțite schingiuite

printre munții ce taie cerul
printre aerul ce taie respirații
pe potecile ce taie păduri
printre respirațiile ce taie idei
urcă mintea către cer
cerul către pădure
potecile urcă spre minte
idei urcă pe poteci
ne întoarcem
de unde am plecat noi mâine
cu frunze în picioare
cu doctorii în minte
și aer în plămâni
să golim mintea
până pleacă plămânii
cu frunzele de mâine
peste frunțile de astăzi
ne ducem
unde cocoșul strigă răzbunare
liliecii fac noapte
ca idei ... Citește mai departe!

Urcam dintr-o cafea

Îmi vine să îmi vărs toate cafelele în cap. Dar așa nu aș mai avea în ce să înot până la malul dimineții. Mi-e foame. De subiecte. De prieteni. De bani. De ceva care să umple nimicul ăsta ornat cu toate culorile.

Pune-mi o scară în pat, de cum mă trezesc să urc la înălțimea oamenilor care mă înconjoară. Sau sapă-mi un puț. Vreau să vorbesc cu toți de pe picior de egalitate. Apoi să-mi vărs cafelele în cap.

Îmi ... Citește mai departe!

Cerurile – secția sosiri

aș vrea să leg fluturi cu ață

câți mă pot ține

să mă ridice până mă lovesc de cer

să mă lipesc de cer ca gecko

să împletesc o scară ca păianjenii

să o cobor spre voi

în cer e mult prea liniște

dacă vii de unul singur

lasă-ți tăcerile pe pământ

unde nimeni nu le înțelege

deci vor fi în siguranță