Scriu cu ce mi-a
Rămas din mintea
Asta de când ai
Tăcut mi se
Înnoadă venele în
Jurul inimii și calcă
Anapoda neuronii se
Răsucesc între tâmple
Sar cuvintele în
Mâini parcul în
Picioare tristețea se
Lipește pe dinăuntrul
Pielii nu mai
Respiră nimic în
Mine doar o
Moarte atât de
Vie și dureroasă de
Parcă umblu cu
Interiorul pe afară
Coase-mă cu fir
De speranță